vineri, 7 septembrie 2007

Operatie de "rutina"

Presedintele Traian Basescu s-a internat pentru o interventie chirurgicala, pe care site-ul oficial al presedentiei o numeste "de rutina". Nu puteam sa nu scriu si eu cite ceva despre acest subiect, asa ca iata cam cum vad eu lucrurile.

Din comunicatul oficial tot ce aflam despre diagnostic este ca presedintele are "gusa polinodulara fara manifestari clinice de tireotoxicoza". Ca medic as avea foarte multe intrebari referitoare la acest diagnostic, ca si intrebari despre rezultatele investigatiilor facute, insa va trebui sa lucrez cu ce mi s-a dat. De la televizor am mai aflat ca ar fi vorba si despre un nodul dominant, nu m-am dumirit daca este secretor sau nu. Inainte ca aceasta operatie sa fie programata, presedintele ar fi urmat si un tratament medicamentos pre-operator?!

Mai intii as vrea sa dau niste date generale statistice:
  • in studiile post-mortem prevalenta gusii polinodulare este de 40-60% - adica foarte crescuta

  • in studiile post-mortem prevalenta nodulilor tiroidieni este de 50%, iar 95% dintre acestia sint benigni

  • in studiile populationale nodulii tiroidieni sint prezenti la 10% dintre adulti (ca un fel de element comparativ, "pietrele la bila" sint cel putin de 2 ori mai frecvente)

Este destul de clar ca boala presedintelui (sau situatia/conditia lui, pentru ca nu sint sigura ca folosirea cuvintului"boala" este cea potrivita aici) este una frecventa. Nu ar trebui sa fie prea greu pentru nimeni sa investigheze putin, chiar si numai pe internet, care este algoritmul pentru diagnostic si tratament in acest caz.

Din experienta si din pregatirea mea, dar si dupa ce m-am documentat serios despre acest subiect in literatura actuala de specialitate, o gusa polinodulara cu un nodul dominant necesita o biopsie - fine needle aspiration biopsy. Acesta este pasul urmator necesar pentru un diagnostic complet si el determina cursul evenimentelor pentru monitorizarea si tratamentul pacientului. Aceasta procedura, si nu o interventie chirurgicala, este si urmatorul pas pentru dl. Basescu. Biopsia tiroidiana este din punct de vedere procedural foarte usoara, iar aceasta procedura este intr-adevar "de rutina", cel putin in America. Eu cred ca oricine ar prefera o astfel de procedura unei interventii chirurgicale la nivelul gitului, sub anestezie generala! N-am auzit ca presedintele Basescu sa fi trecut printr-o astfel de interventie! Oricum ce stiu eu este ca astazi singurele indicatii clare pentru o tiroidectomie sint: simptome de compresie pe organele adiacente, motive cosmetice si suspiciunea de cancer, insa indepartarea gusii numai de frica unui cancer este inacceptabila pentru marea majoritate a pacientilor, mai ales fara o biopsie prealabila.

Neincrederea mea in sistemul medical romanesc si certitudinea ca medicina in Romania se face dupa ureche (conceptul de evidence-based medicine a fost auzit de prea putini si nu e aplicat de nimeni, iar standarde nu exista), ma fac sa ma indoiesc foarte serios de necesitatea interventiei chirurgicale.

Dar pina la urma eu nu fac parte din echipa medicala a presedintelui, nici macar nu profesez in Romania. Eu imi exprim doar o parere in legatura cu un subiect de la stirile televizate. Insa ce m-a facut sa scriu din nou in blog-ul meu este usurinta cu care persoane avizate in medicina numesc aceasta interventie "o operatie de rutina". In primul rind - nu exista asa ceva cind operezi pe git si folosesti anestezia generala. In al doilea rind - cind tu esti cel operat nimic nu e "de rutina", chiar daca chirurgul a efectuat aceasta operatie de mii de ori.

Eu sint convinsa ca dl. Basescu va fi operat de cineva cu o experienta enorma si ii doresc mult succes. Dar daca si cind voi fi in postura de pacient vreau sa fiu un pacient american, tratat in Statele Unite si nicidecum unul roman. Eu vreau ca atunci cind voi avea o problema de sanatate, medicul care ma va trata sa-mi dea siguranta ca el este cel mai bun (si sa mi-o si poata dovedi), iar eu sa fiu cu siguranta cel mai important pacient al lui, pentru care nimic nu poate fi "interventie de rutina".

16 comentarii:

Anonim spunea...

Dr. O esti plictisitoare. Si acolo sha unde practickezi matale sunt destule probleme. Daca nu sunt, o sa vina. Critici fara solutii ... la asta se pricep romanashii, ca si matale. Daca erai atat de ocupata pe cat o cere profesia nu aveai timp de bloguri. Hai noroc si sanatate, cum zice romanu', de popa si de medic sa nu ai nevoie !

Wilkins Micawber spunea...

Ba eu cred ca Dr. O nu e deloc plictisitoare.

Daca n-ai rea-vointa si citesti cu atentie iti dai seama ca nu critica fara solutii. Solutiile pe care le sugereaza sunt simple - de exemplu, in cazul de fata, sa se efectueze investigatii neinvazive si sa se recurga la "cutit" doar in ultima instanta. Ca sa nu spun ca argumentele oferite sunt foarte documentate.

Si nu scrie nicaieri ca un medic trebuie sa fie atat de ocupat incat sa nu poata tine un blog. Sau cei care posteaza pe bloguri sau fac comentarii la postari sunt cu totii niste pierde-vara?

Eu zic mai degraba sa n-ai nevoie de chirurg, ci de un medic care sa stie sa foloseasca metode mai blande si sa nu te taie una-doua, spunand ca e o interventie "de rutina"!

Dr.O spunea...

Pentru cel/cei plictisit/i de mine as avea o solutie, sa nu-si mai piarda timpul atit de pretios citind blogul meu personal.

Cit despre sistemul american de sanatate, el este departe de a fi perfect, oricine stie asta, chiar si o idealista ca mine. Dar am ales sa-mi practic meseria aici pentru ca deocamdata nu stiu un alt sistem mai bun.

Si slava Domnului ca nu trebuie sa dau eu solutii pentru ce se intimpla in tara, nici macar nu mi-as dori. Ma bucur ca nu practic in Romania si ma bucur ca mai am timp si de scris intr-un blog din cind in cind, pe internetul asta liber, dar intolerant, cum spunea sotul meu.

Si chiar daca nu-mi doresc sa am vreodata nevoie de un medic (cine si-ar dori asa ceva?), nici nu ma terorizeaza, ca pe cel putin jumatate din populatia Romaniei, gindul ca daca as avea nevoie de un medic ar fi vai de mine.

Anonim spunea...

Din randurile scrise de dvs pare ca aveti o increderea destul de mare in sistemul de sanatate american. sa va dau un link. dupa parerea mea merita citit.

http://health.msn.com/general/articlepage.aspx?cp-documentid=100166405&page=1

numai bine

Dr.O spunea...

Cunosc ambele sisteme, si pe cel romanesc, si pe cel american si ma pronunt in cunostinta de cauza. Dupa cum am mai spus, ambele sint departe de a fi perfecte, dar il prefer pe cel american pentru motive foarte lesne de inteles.

Michael Moore a lansat de curind un film despre sistemul american de sanatate si l-as recomanda oricui vrea sa inteleaga mai bine ce se intimpla aici. Sint de acord cu multe dintre cele afirmate in film si totusi am ales sa traiesc aici (si a fost o alegere, nu o loterie), iar pina in momentul de fata, este cea mai buna alegere pe care am facut-o in viata.

Poate ca ar trebui ca cineva sa le reaminteasca americanilor din cind in cind si care sint lucrurile care merg bine si foarte bine aici, ca prea s-au obisnuit sa le aiba neconditionat!

Anonim spunea...

Pacient American de 30 de ani la Stanford Univ. Hospital

Sistemul Americasn este cea mai proasta si scumpa alternativa.

Dr.O spunea...

Perfect! Se pare ca scrieti foarte bine in romaneste, probabil ca si vorbiti foarte bine romaneste. Alegerea este a dumneavoastra. Puteti alege sistemul sanitar din Romania, unde, dupa poropria dumneavoastra parere, veti fi tratat mai ieftin si mai bine.

Anonim spunea...

eu te citesc cu placere, la fel de usor cum se pare ca scrii...

Anonim spunea...

Stimaţi cetăţeni, toţi sîntem nişte anonimi mai mult sau mai puţin oneşti!
Înainte de orice, trebuie să vă spun că eu parcă l-am mai întîlnit pe stimabilul şi pe alte site-uri. Tot cu aceeaşi nefericită, scremută şi aiuristică limbă română pe care, iată, nu reuşeşte să o stăpînească. Probabil că eternitatea pentru pentru această împlinire o fi existînd. Dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere...
Bag samă că vigilentul cetăţean se simte gata de a da cu barda, ori, animat de obscure instincte atavice, de a sări la beregata semenilor săi. Nu am idee de pe ce poziţii şi nici de ce pulsiuni enigmatice este ghidonat cu asemenea năpraznice umori agresive, dar oricum, domnul în chestie pare că s-a născut nu neapărat poet, dar în orş'ce caz expert. Simte nevoia cea mai imperioasă de a înfiera cu mînie proletară nişte opinii aflate tare departe de înţelegerea domniei sale - atîta cîtă este - şi de a fi din principiu pentru contra.
Nu pricep ce l-a zădărît într-atît pe onorabil. Văd că a luat foc instant, la tot momentul.
Dr.O se referea, foarte la obiect, la o problemă concretă şi-şi exprima cu seriozitate anumite nedumeriri de natură profesională. Unele de factură medicală. Nu vorbea nici depre politică, nici despre minunata victorie a naţionalei noastre împotriva Belarusului, ba nici chiar despre rătăcirile sentimentale pe care le traversează duduia Luciu, probleme la care sînt mai mult decît convins că supăratul ipochimen se pricepe cu precădere.
Cu toate acestea, 'mnealui se simte îndreptăţit a-i cere socoteală bietului medic, smulgîndu-se cu greu dintr-un plictis nevricos nevoie mare, pentru că îşi permite să critice -auzi obrăznicie! - fără a furniza rapid nişte soluţii şi angajamente pe placul onor reclamantului de pe blog. (Însă, pentru acest domn socotesc că ar exista o soluţie tocmai nimerită: alcalină 5% şi glucidică 3,5%. Prietenii ştiu de ce!). Ei, bă băieţi, cum e, frătimegilor, posibil aşa ceva? În fond, toţi oamenii de bine şi de foarte bine din ţărişoara noastră aşteaptă fapte, nu vorbe. Că vorbe spun toţi nenorocţii de intelectuali. Intelectuali care, în loc să asude muncind pentru venitorele patrrriei, se fofilează printr-o Americă în descompunere, cea pe care o străvede printre secoli, cu acuitatea unui vultur de Crevedia, "anonimul".
Omul are însă şi un puseu de sinceritate. Judecîndu-i cu o repezeală buimacă pe toţi ceilalţi - evident după propriile-i sale capacităţi de reflecţie şi simţire - îşi închipuie că aceştia nu pot să se ocupe cu onestitate şi profunzime de profesia lor, dacă îşi permit asemenea frivolităţi cum ar fi consemnarea gîndurilor într-un blog.
Ce poţi să spui despre un asemenea etalon autoproclamat vindicativ ca fiind cel al conştiinţei societăţii româneşti, europene, internaţionale, galactice şi universale? Poate doar ce afirma esopic un mare filosof din Giuleşti, într-un limbaj accesibil chiar şi marelui "anonim":
"Bre, după ce că ai ciungă-n păr şi te rîzi ca raţa la barieră, te mai şi dai lebădă!"

Anonim spunea...

dar despre operatia pe coloana a presedintelui ce ne puteti spune ?
[anonimul cu link-ul]

Dr.O spunea...

Am citit artcolul pe care mi l-ati trimis si este foarte bine documentat. Exista situatii foarte clare cind operatiile pe coloana sint inevitabile si nu imi amintesc multe amanunte din perioada cind dl. Basescu s-a operat, nici nu cred ca s-au dat atit de multe detalii referitoare la conditia lui si la investigatiile facute atunci.
Cit despre numarul de astfel de operatii care se fac in America, dar mai ales despre "durerea de spate" ca problema majora in Statele Unite, sint foarte multe de spus si poate voi incerca sa ating citeva puncte in postarile mele viitoare.

Anonim spunea...

Draga Tom,

Nu ti-am mai scris si celalalt nume ca e prea greu de citit. Nu ai cum sa ma recunosti si dupa alte siteuri, pentru ca nu exista legaturi. Limbajul e ala de misto, pe care il folosesc multi. Nu iti raspundeam, dar am zis ca totusi sa intervin. Pentru tine, iti zic numai atata: te pierzi in metafore, ca majoritatea literaturii la moda in tara (vezi Cartarescu).

Dr. O am spus ca esti plictisitoare pentru ca genul asta de comentarii il avem si in tara. Ma refeream strict la Blog, nu am de unde sa stiu daca si in realitate esti plictisitoare. Probabil ca nu.

Nu sunt medic, am optat sa nu fiu desi imi doream sa ajung chirurg. Am simtit din niste discutii cu cei care profesau ca nu sunt multe in regula cu profesia aceasta, asa ca am optat pentru altceva. Totusi continui sa citesc articole din domeniu, la cat imi permite intelegerea.

Referitor la comentariile de pe Blog de la tine, nu isi au sensul. Majoritatea Blogs sunt vorbe in vant, numai cateva sunt chiar aplicabile. Daca simti nevoia sa scrii ceva pe net, fa un site, pune acolo din experienta ta de medic.

Despre sisteme si sisteme, nimic de zis. Suntem tratati ca o colectie de celule peste care se arunca cu chimicale (medicamente-minune). Am vorbit si cu practicanti din state, multe probleme si pe acolo. Altfel spus trebuie sa te gandesti bine de tot daca alegi sa devii medic.

Astept cu nerabdare siteul tau, cu experiente ce ii pot ajuta pe ceilalti. Numai bine in rest!

Anonim spunea...

Pentru "prietenii" care nu stiu de ce, fac o detaliere a recomandarii lui Tom. Solutia propusa se refera la solutia perfuzabila formata din apa distilata, clorura de sodiu si glucoza. Clorura de sodiu trebuie neaparat sa fie in procent de 0.9% pentru a nu altera concentratia de apa din patul celular. Orice deviatie produce moartea. Puteti calcula si singuri diferenta de la 0.9 la 5.
Apoi adaugati si colectia de expresii intiparite in mintea lui si obtineti descrierea. Patetic.

Wilkins Micawber spunea...

Cateva raspunsuri pentru “anonimul” partial convertit la urbanitate:

Dintru inceput vreau sa spun ca nu cred ca Dr.O sau Tom ar avea nevoie de mine ca avocat al opiniilor lor. Cu toate acestea, “anonimul” nostru face cateva afirmatii atat de lipsite de orice legatura cu cele postate aici pe blog, ca m-am simtit dator sa-i scriu aceste cateva randuri (ceilalti participanti le pot ingora, caci au dovedit ca inteleg despre ce e vorba).

1. Zice “anonimul” : Referitor la comentariile de pe Blog de la tine, nu isi au sensul. Majoritatea Blogs sunt vorbe in vant, numai cateva sunt chiar aplicabile. Daca simti nevoia sa scrii ceva pe net, fa un site, pune acolo din experienta ta de medic.

Zic eu: Bine faci, d-le, ca-i pui la punct pe alde astia, care, scarta-scarta pe claviatura, isi fac “blogs”! Pai la munca, dom’le, nu la facut blog! Eu ti-as sugera sa scrii la Google si sa le ceri sa limiteze drastic numarul bloguitorilor, ca prea fac umbra pamantului degeaba cu parerile lor si consuma spatiu pe servere. Sa treaca toti urgent la facut site-uri! Evident, daca “anonimii” posteaza comentarii pe odioasele bloguri, nu e nimic rau in asta, ei nu trebuie sa-si faca site, ei sunt perfect legitimi in a invada spatiul personal al altora si mai simt si nevoia sa-i aduca pe calea cea dreapta!

2. Zice “anonimul”: Nu sunt medic, am optat sa nu fiu desi imi doream sa ajung chirurg. Am simtit din niste discutii cu cei care profesau ca nu sunt multe in regula cu profesia aceasta, asa ca am optat pentru altceva. Totusi continui sa citesc articole din domeniu, la cat imi permite intelegerea.

Zic eu: Ca bine ziceti, bobocule, ca d-ta mai rar! Ai fost d-ta vigilent, ai sesizat (la timp, vezi bine) racilele care macina sistemele medicale de pe mapamond si ai reusit sa te salvezi la vreme, apucandu-te de altceva! Pai ce, aia e meserie? Acolo, un parlit de medic, un neica-nimeni de chirurg, zau asa, nu face pentru ca sa mai vorbim! Mai ales daca d-ta te-ai si documentat de la ugerul vacii, de la sursa, cum ar veni! Tot ai avut (meritat, desigur!) noroc de-ai gasit o bransa unde merg lucrurile ca unse, desi, hai sa nu ne dam pe dupa plop, tot cochetezi cu d’ale medicinii, da’ asa, in civil.

3. Zice “anonimul”: Am vorbit si cu practicanti din state, multe probleme si pe acolo. Altfel spus trebuie sa te gandesti bine de tot daca alegi sa devii medic.

Zic eu: Probabil d-ta ai vrut sa zici “practicieni”, dar te-a furat peisajul de pe ecran. Multe probleme, ai dreptate, de fug doctorii din State, care incotro, s-o duca si ei mai decent prin alte locuri. Serios vorbind, sigur ca trebuie sa te gandesti bine daca vrei sa ajungi medic, aici ai nimerit-o d-ta fara sa vrei, trebuie sa te gandesti bine, pentru ca e meserie grea.

4. Zice “anonimul” catre Tom: Pentru tine, iti zic numai atata: te pierzi in metafore, ca majoritatea literaturii la moda in tara (vezi Cartarescu).

Zic eu: Am facut ce-am facut si ne-am procopsit cu un critic literar pe blogul acesta atat de hulit, ba chiar cu unul care e conectat (era sa zic “bagat in priza” de-a dreptul) la moda literara a’ mai noua! Ia sa mai termine cu metaforele si sa treaca cu totii la cazma! Imi place cum ii infierezi, biciuieste fara mila aceste manifestari mic-burgeze metaforizante. Vezi numai sa nu folosesti vreodata si d-ta expresii precum “gatul sticlei” sau “piciorul mesei”, caci sunt si ele metafore si n-ai vrea sa mergi pe urma literatilor alora retrograzi.
Cred ca ai sa spumegi de furie, dar iti fac o mica demonstratie de hermeneutica (m-ai trimite la munca silnica d-ai putea, nu, pentru vorbe d-astea?). Maestrul Tom, cand se pseudonimisea “Vulgaroctonul” parafraza supranumele “bulgaroctonul” [omoratorul de bulgari], dat imparatului bizantin Vasile al II-lea, care lichidase niscaiva bulgari la viata lui. Care va sa zica, “vulgaroctonul” ar fi exterminatorul (desigur, metaforic, de te-a adus pe d-ta in pragul isteriei) de vulgaritate. Nicio legatura, desigur, cu manifestarile sau stilul d-tale de exprimare! Ma opresc aici, dar sa nu crezi ca nu-s si multe alte lucruri care-ti scapa, daca vrei, iti mai exemplific cu alta ocazie.

5. Zice Tom: Însă, pentru acest domn socotesc că ar exista o soluţie tocmai nimerită: alcalină 5% şi glucidică 3,5%. Prietenii ştiu de ce!

Zice “anonimul”: Solutia propusa se refera la solutia perfuzabila formata din apa distilata, clorura de sodiu si glucoza. Clorura de sodiu trebuie neaparat sa fie in procent de 0.9% pentru a nu altera concentratia de apa din patul celular. Orice deviatie produce moartea. Puteti calcula si singuri diferenta de la 0.9 la 5.

Zic eu: E clar ca te-a lucrat Tom din metafore pana te-a ametit. A zis omul vreun moment ca solutia aceea ar fi ser fiziologic cu 5% glucoza? Eu n-am vazut sa fi zis, poate esti matale clarvazator si citesti printre pixeli. Frumos era sa-ntrebi la ce se refera si abia apoi sa sari ca oparit, fericit ca ai depistat eroarea. Oricum, te-a racait tare, de-ai revenit cu un comentariu separat numai pe tema asta, pacat ca nici de data asta n-ai nimerit-o. Meritai, dupa atata efort!

In concluzie, domnu’ “anonim”, zic sa nu-ti mai pierzi timpul pretios pe bloguri d-astea facute de insi care nu dau solutii si nici n-au fost atat de prevazatori ca matale sa evite medicina, ca sa nu mai zic de cetateni care ne poarta cu metafore pana nu mai pricepem ce-au vrut sa zica, de ne “cauzeaza” la nervi!

Anonim spunea...

Draga Micawber,

O fi fost anonimul inversunat dar trebuie sa iti spun ca ai dezbracat pentru un moment scurt de timp haina lui Micawber si te-ai situat la nivelul lui. Altfel spus i-ai cam facut jocul.Refugiatul la fel. Exista o regula sfanta pe bloguri sau pe liste de dicutii: nu incerca sa stingi un "flamer" cu alte "flames".

Incercand sa ii dai argumente la afirmatiile lui, de altfel fara suport si simpliste ai intrat in hora. Asta si asteapta genul acesta de indivizi. Intra pe blogs, arunca in stanga si in dreapta cu afirmatii fara nicio noima si asteapta linistiti sa vada cine pica in undita. Fara suparare, dar cred ca a prins 2 iepuri dintr-o data.

Am gasit aceasta adresa de blog din lista de discutii de la un ziar romanesc. Curiozitatea m-a indemnat sa intru aici. Am citit relatarile Dr. O dar am ramas dezamagit de comentariile si contracomentariile prezente. Cred ca v-ati obosit prea mult sa raspundeti, mai ales ca individul sau individa nu pare sa posede intelegerea argumentelor voastre.

Am cititi mai atent toate comentariile si indraznesc sa afirm un lucru: exista 4 bloggeri autentici in comentarii: Dr. O, micawber, refugiatul si mihahela. Restul, sunt pur si simplu una si aceeasi persoana. Vorbesc strict de stiulul de exprimare al persoanei, stil ce poate fi caracterizat ca dat "la agatat". Si zic ca a avut recolta frumoasa.

Succes in continuare si atentie la pescuitori.

Soca

Anonim spunea...

Pentru colegul Soca:

Nu pot sa nu observ ca ai dreptate in multe din afirmatiile tale si recunosc ca am fost tentat sa ma bag in troaca, cu riscul de a fi mestecat de ramatori.

Nu-i nimic, invatam pe parcurs - de altfel inteleg ca blogul a fost moderat, ceea ce cred ca mai reduce posibilitatea aparitiei "clonelor" si neavenitilor.

In rest, multumiri pentru compliment, acela de a ma fi considerat "blogger autentic". O iau si ca pe un titlu de noblete.