Umilinta nu inseamna respect

Este advevarat ca sistemul medical in Romania nu merge si este foarte adevarat ca medicii in Romania iau spaga si uneori chiar conditioneaza actul medical, insa raul incepe de la atitudinea medicilor fata de pacient. Si numai incepind de acolo, se poate schimba cu adevarat ceva in medicina romaneasca. Regula (si ordinea) este urmatoarea: pacientul trebuie sa fie in primul rind umil, in al doilea rind umilit; si numai dupa aceea vine si restul, iar pe undeva pe la sfirsit vine si un act medical de multe ori discutabil. Si culmea e ca dupa ce aplica aceasta regula medicul se simte si bine. Din pacate meseria de doctor nu este respectata in Romania de nimeni, insa majoritatea doctorilor nu inteleg ca nu au respect nici macar din partea propriilor pacienti. Iar daca pacientul vine cu capul plecat, si nu are nici o intrebare, si nu contrazice in nici un fel nici o decizie, si nu riposteaza nici macar atunci cind sufera, nu inseamna ca romanul e bine crescut, respectuos sau stoic, ci doar ca romanului ii e frica. Si mai inseamna un lucru: romanul nu este educat mai deloc in privinta sanatatii lui si a familiei lui, romanul nu stie ce drepturi are si nici nu stie sa lupte cu adevarat.
As vrea sa cunosc un medic roman bun, care are cu adevarat compasiune, care incearca cu adevarat sa-si inteleaga pacientii si, in acelasi timp, munceste sa ramina competitiv la nivel profesional. (Si aici ma intreb pe cine intereseaza in Romania daca tu, ca medic, esti in vreun fel competitiv cind iti faci meseria?) As vrea sa cunosc un medic roman care e fericit cind pacientii lui se intereseaza pe internet despre o boala (de care sint tratati) si ii pun tot felul de intrebari despre ce au citit. Iar el le acorda timpul necesar, si le da explicatiile, si se face inteles, si ramine si placut, in acelasi timp. As vrea sa cunosc un medic roman caruia sa nu-mi fie frica sa-i spun ca vreau o alta opinie de la un alt specialist, doar pentru ca mai multe minti impreuna fac o treaba mai buna. As vrea sa cunosc un medic roman caruia sa-i pot spune ce imi displace in modul lui de a interactiona cu mine ca pacient, fara sa-mi fie frica ca data viitoare nu voi mai fi acceptat ca pacient. Da, stiu, vreau eu multe si nu prea am de unde!
Dar stiu ca se poate, stiu ca asa e normal sa fie, stiu ca sistemul medical din Romania ar merge mult mai bine numai daca medicii si-ar schimba putin atitudinea. Pacientul este cel care are ultimul cuvint, el este "stapinul", iar tot ceea ce facem noi ca medici este numai pentru el. Pina si un ciine pe strada e uneori mai bine tratat decit modul cum un doctor isi trateaza pacientul. Si cine are mai multa nevoie sa fie tratat ca un rege, decit un om in suferinta.
Si asta este (sau ar trebui sa fie) motivul pentru care facem atita scoala, pentru care facem medicina - sa fim cei mai buni din toate punctele de vedere atunci cind un om are cea mai multa nevoie de tine.
Stiu ca este doar un ideal si, poate suna putin aiurea, dar nu poti sa fii un medic bun fara sa tinzi spre perfectiune. Perfect nu vei fi niciodata, dar daca vrei ceva mai putin decit perfectul nu o sa ajungi niciodata acolo unde ai putea ajunge, nu o sa-ti atingi niciodata potentialul.

De ce scirtie medicina in Romania?

Sintem intr-un spital, avem doua paturi in camera, este mocheta pe jos, unui pacient i se aduce o tava cu mincarea ceruta - la pat; doctorul intra in camera (mult dupa ce vizita s-a terminat) si incearca sa vorbeasca cu sotia pacientului pentru a o pune la curent cu intimplarile de peste noapte si cu planul de tratament din acea zi. Sotia nu a venit inca de acasa sa-si viziteze sotul in spital, insa doctorul este informat ca s-ar putea sa soseasca intr-o ora. Doctorul zimbeste si promite sa revina intr-o ora pentru a vorbi cu ea, asa cum a promis sa faca initial. Si dupa o ora chiar revine.
Sintem acum intr-un spital vechi, murdar, urit mirositor si saracacios. Pacientii se plimba de colo colo, fumeaza cite o tigara, mai maninca dintr-un pachet facut din hirtie de ziar, unii sint in camere, intinsi pe paturi de metal, mai mult sau mai putin suferinzi. Sotia unui fost pacient al spitalului o asteapta pe coridor pe doctorita specialista pentru a obtine o informatie in legatura cu un consult la un mare si binecunoscut specialist dintr-un centru renumit. Femeia este aspru pusa la punct de doctorita pentru ca nu a tinut-o la curent cu starea pacientului, care de altfel era internat intr-un alt spital la acea data; cit despre ajutorul necesar, femeii i se da un numar de telefon, dar i se spune clar ca o asemenea cereree de neinteles, din moment ce mai mult decit poate EA sa ii ofere pacientului nici ca se poate!
Sint convinsa ca pe oricine as intreba ar sti ca prima poveste nu se petrece in Romania, iar ca a doua poveste, cu siguranta, se petrece in Romania. As fi mult mai curioasa citi oameni cred ca prima poveste se va putea petrece si in Romania intr-o zi nu prea indepartata. Nu multi.

Spital=Biserica (in Romania)

L-am vazut aseara pe profesorul universitar doctor Sinescu vorbind la Stirile ProTV in prime-time despre patriarhul Teoctist si evenimentele predecesoare fatalei operatii chirurgicale. Se pare ca patriarhul a intrezarit, cu mult umor de altfel, citeva asemanari intre anumite activitati desfasurate in spitale in general si altele desfasurate in biserica. Profesorul Sinescu parea chiar miscat de vorbele auzite din gura patriarhului, dar nu l-am auzit sa-i fi amintit macar, sau poate nu ne-a spus noua, ca medicina este in primul rind o stiinta si tot ce se desfasoara in spitale urmeaza, sau ar trebui sa urmeze, protocoale bine stabilite si studiate; desi credinta este foarte importanta, medicina are foarte putine lucruri in comun cu religia.
As fi vrut sa-l aud pe profesorul Sinescu, ca pe oricare alt mare specialist din lume, explicind tuturor cit de comprehensiv a fost evaluat patriarhul Teoctist inainte de operatie, toate masurile luate pentru optimizarea rezultatelor, ce alte tratamente/masuri au fost incercate inainte de operatie pentru a ameliora starea pacientului si de ce au esuat, cit de importanta si necesara a fost aceasta operatie (care au fost riscurile si beneficiile).
Sa nu uitam ca, desi pacientul poate cere sau intreba despre un anumit tratament si el este acela care trebuie sa accepte sau nu un tratament, numai si numai medicul poate sa recomande sau sa instituie un anumit tratament.