Nu am fost unul dintre doctorii care l-au tratat pe patriarhul Teoctist, insa moartea lui mi se pare suspecta. Nu din punct de vedere legal, e clar ca moartea a survenit din cauza unor complicatii post-operatorii, ci din punct de vedere moral si deontologic.
Am avut si am multi pacienti de 90 de ani si chiar mai batrani si toti au probleme mai mici sau mai mari din cauza hipertrofiei benigne de prostata (adenom de prostata). Foarte multi dintre ei au si insuficienta cardiaca si fibrilatie atriala sau alte aritmii, exact ca si patriarhul Teoctist.
Un numar infim sint trimisi la urolog pentru o interventie chirurgicala, tocmai din cauza comorbiditatilor si a riscului extrem de mare de complicatii. Exista foarte multe alte posibile interventii neinvazive pentru ca acesti pacienti sa aiba o viata buna, iar chirurgia este rezervata celor fara probleme medicale majore. Chiar si atunci cind consideri ca un pacient de 90 de ani e sanatos si in forma suficient de buna cit sa suporte o operatie, ai datoria sa fii sigur ca ai verificat totul si, mai ales, trebuie sa te consulti cu un cardiolog sau macar cu un internist pentru a scadea la minimum probabilitatea unor complicatii. Aceasta este o operatie electiva si nu de urgenta!
N-am de unde sa stiu cum au decurs cu adevarat lucrurile, poate ca o echipa bine formata a lucrat la acest caz si totul a fost facut ca la carte, insa mi s-a intimplat si mie de nenumarate ori sa mi se spuna "Eu asa nu mai pot sa traiesc, trebuie sa facem ceva!" si totusi am reusit sa fiu obiectiva cu pacientii mei si sa-i fac si pe ei sa judece la rece cum e mai bine sa procedeze. Sint convinsa ca patriarhului Teoctist nu i s-a dat nici macar o brosura prin care sa fie informat la ce sa se astepte, care sint elementele pro si contra sau alternativele.
Si iata cum a murit prea devreme inca un om si, asa cum cred eu, nenatural.
Si bineinteles pe certificatul de deces cauza mortii trebuie sa fie "stop cardio-respirator", dar despre asta mai tirziu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Foarte interesant comentariu, mai ales ca aflu ca si in Romania exista o lege a asa-zisului "informed consent", care cere ca pacientului sa i se explice in detaliu riscurile si beneficiile interventiei chirurgicale. Trebuie sa existe si un consimtamand scris al pacientului (sau au unei persoane competente a-l acorda). Se pare ca aceasta conditie nu a fost indeplinuta in cazul patriarhului.
Am citit ca o organizatie civica a solicitat ministrului de Interne efectuarea unei anchete politienesti in legatura cu situatia respectiva. Se pare ca exista destule aspecte neelucidate (si potential, ilegale) in chestiunea medicala a mortii lui Teoctist.
Am ramas uimit de urmatoarea formulare: "Sint convinsa ca patriarhului Teoctist nu i s-a dat nici macar o brosura prin care sa fie informat la ce sa se astepte, care sint elementele pro si contra sau alternativele. "
Doamna doctor, nu credeti ca faceti un pic pe Mama Omida? Ce va convinge atat de mult ca asa a fost? Stirile din Romania.
Sa va dau un mic exemplu. Am avut o bunica ce intr-o dimineata s-a trezit cu ocluzie intestinala provocata de o hernie ombilicala mai veche, netratata pentru ca la 73 de ani nu prea multi chirurgi te mai opereaza. A sosit Mister Doctor , un tip destul de priceput si cunoscut familiei mele si a zis clar: ori rezista la operatie, ori moare pe masa , ori moare in 2 ore in chinuri groazice.
Normal, alegerea deontologica si logica era interventie chirurgicala. Am discutat cu bunica-mea si a zis clar: mai bine sa mor repede si intr-o incercare, nu ma lasati aici sa imi vad matele cum putrezesc.
Mister Doctor, om cu destula experienta a optat pentru o anestezie locala si interventie rapida. Totul a mers bine, bunica-mea a mai dus-o 5 ani dupa interventie.
Acuma, in cazul nostru, chiar sunteti convinsa ca preafericitul nu a avut o discutie cu doctorul?
Cei apropiati povesteau ca mergea o data pe ora la toaleta. Stiti ce inseamna asta noaptea? Stiti ce inseamna ca sa privezi de somn un om? Nu mai distinge intre realitate si vis, numai separa rationalul de irational. Cunosc oameni care mergeau la toaleta doar pentru 3-4 picaturi. Plecau si iar simteau nevoia sa urineze.
Cred ca preafericitul nu mai era asa fericit si a optat pentru operatie. Era alegerea lui. Ca doar stia si el, chiar daca nu era in domeniu, ca nu ii face bine operatia la 90 de ani.
Din pacate e un defect ce il observ in breasla dumneavoastra: interesul pentru prelungirea vietii, in detrimentul calitatii ei uneori.
Dupa cum am zis si in alte postari, faceti un site cu experienta acumulata pentru a ajuta oamenii. De comentarii avem parte si in Romania, e plin de ele. Care mai de care.
Nu cred ca sinteti in masura sa discutati despre ce alternative exista pentru operatia de prostata. Aceste alternative sint mai mult sau mai putin invazive si au ca scop imbunatatirea vietii pacientului.
Am foarte multa experienta in tratarea pacientilor in virsta, iar aici in America calitatea vietii este pe primul loc, vezi ce inseamna aici "pain management", "palliative medicine", "hospice care".
Cazul personal de care amintiti, un caz de urgenta, nu are nici o legatura cu situatia in care se afla parintele Teoctist, caruia i s-a efectuat o opertie electiva.
Ca medic trebuie insa sa-ti reamintesti mereu ca exista "standard of care", "evidence-based medicine" si, mai ales, primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa nu faci rau, indiferent cit de mult vrei sa-l ajuti pe pacient!
Am urmarit si eu cazul lui Teoctist. Personal, consider ca multi se folosesc de problema lui medicala si apoi decesul sau. Cred ca si 'anonim' ca a existat o oarecare discutie intre doctor si teoctist. Sincer, nu imi imaginez ca a fost batut pe umar si sfatuit ca totul este doar o operatie simpla. Nu inteleg de ce multi mai rascolesc acest caz, desi sunt mii de alte cazuri care merita investigate. Cei drept, pacientii nu sunt de talia lui Teoctist. Totusi, cred ca afirmatiile facute, spun eu in mod speculativ, de persoane avizate sau nu in a-si da cu parerea nu isi au rostul. Cred ca si 'anonim' ca avem dreptul de pacienti in a alege, chiar daca riscul cere altceva.
Nici un chirurg pe lumea asta nu poate fi fortat sa faca o interventie chirurgicala daca riscul e prea mare, indiferent de consecinte (vorbesc despre o interventie electiva, nu de urgenta). De fapt este de datoria medicului sa ghideze pacientul spre cea mai buna alegere, bineinteles cu argumente corecte si serioase si cu prezentarea alternativelor. As putea sa intru in amununte spunindu-va ca exista nenumarate sisteme de cuantificare a riscului, in functie de profilul pacientului, dar acest subiect este unul mult prea vast. Imi mentin parerea in privinta parintelui Teoctist.
Trimiteți un comentariu