Am vazut azi pe Prima un film (documentar artistic) despre SMURD si oamenii care muncesc acolo. Si am fost impresionata! In primul rind pentru ca am vazut pasiune si in al doilea rind pentru ca, daca nu vorbeau romaneste, n-as fi stiut niciodata ca actiunea se petrecea in Romania. Profesionisti adevarati, devotati salvarii vietilor omenesti. Suna patetic, dar mi-as dori sa vad mai multi oameni ca ei facind medicina in Romania. De fiecare data cind ii vad la televizor, imi doresc sa ma intorc in Romania si sa lucrez acolo. Numai ca imi amintesc foarte repede ca SMURD-ul nu reprezinta decit o mica parte din medicina din Romania, adica o mica parte din medicina de urgenta din Romania, iar eu nu sint nici macar un pic aventurista sa fac pionierat in tara de unde am plecat.
Am facut si medicina de urgenta aici in America, vreo trei ani, intr-o zona "saraca si izolata" (dupa criteriile americane), dar de zeci de ori mai dezvoltata decit multe orase mari din Romania, asa ca stiu foarte bine cit de greu poate fi.
Imi amintesc de o tinara de vreo 25 de ani, gravida in luna a sasea, cu placenta previa, care a fost adusa de sotul ei la spital de la vreo 50 de km, avind contractii la fiecare 5 minute si hemoragie. Eu eram de garda, singura, fara nici un specialist in obstetrica si trebuia sa o ajut. Ea avea nevoie de o interventie chirurgicala de urgenta, care putea fi facuta la un spital ce se afla la inca vreo 60 de km departare. Am uitat sa va spun ca era ianuarie, eram in nord, zapada era de vreo 70 de cm pe drum. (Noroc ca americanii curata bine si des drumurile.) Cind femeia a ajuns la spital am mutat-o practic din masina sotului in ambulanta, am luat o perfuzie cu magneziu sa incerc sa-i incetinesc contractiile, am sarit in masina si am plecat spre spitalul unde un specialist in obstetrica, unul in neonatologie si unul in anestezie ne asteptau. Totul s-a sfirsit cu bine, dar nu voi uita niciodata cum incercam sa o incurajez si cum ma rugam sa nu se inrautateasca hemoragia. (Pentru cei care nu se pricep, placenta previa nu permite o nastere normala, ci doar prin operatie cezariana).
Am mai avut eu multe cazuri, dar imi amintesc acum de unul cu o familie care a adus la urgente un copil de 5 luni care a cazut pe niste scari. In primul rind ca totul era foarte dubios, un copil de 5 luni nu poate sa ajunga singur sa cada pe niste scari! Dar pina la urma am aflat ca acel copil nici macar nu cazuse pe scari, ci pe linga scari, si nu erau decit vreo 15 trepte!!! L-am diagnosticat cu o fractura craniana si pina la urma si el a avut noroc, iar cu parintii nu stiu ce s-a mai intimplat, insa zile intregi nu mi-a iesit din minte imaginea micutului care nu putea sa-si mai tina capul sus.
Medicina de urgenta e foarte grea si te stoarce pur si simplu de viata, mai ales atunci cind te implici cu adevarat, totul este foarte intens si dramatic. Ii admir pe acesti oameni si ma bucur ca ei exista!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Domnule Doctor,
Imi cer scuze ca nu postez un comentariu la articolul de mai sus, insa as dori sa va cer parerea in legatura cu un subiect legat de terapia psoriazisului cu ajutorul plantelor.
La acesta adresa puteti gasi cateva articole scrise de medici din romania
http://www.deniplant.ro/parerea-medicilor-despre-deniplant.htm
Iar aici parerea celor care folosesc Deniplant:http://www.psoriazis-deniplant.myforum.ro/pacienti-care-se-trateaza-cu-deniplant-vf11.html
Va multumesc pentru atentie
Cu stima
Gheorghe Giurgiu
www.deniplant.ro
Din pacate pregatirea mea nu are nimic in comun cu medicina alternativa. De pe site-ul dumneavoastra nu rezulta care ar fi compozitia Denimplant-ului. Ca medic traditionalist sint sceptica atunci cind mi se spune ca un produs nu este toxic doar pentru ca are in compozitie plante si fructe de padure. Ma bucur pentru oamenii care au avut experiente bune cu Deniplant, insa singura mea experienta naturista se refera la ceaiul de musetel folosit pentru iritatiile pielii.
Domnule Doctor,
Asa este, pe site nu este trecuta nici formula si nici compozitia ceaiului, deoarece acestea constituie obiectul unei inventii brevetate in romania, fiind in acelasi timp o noutate in intreaga lume.
Desi medicii dermatologi nu prea sunt de acord cu astfel de lucruri, iata ca am gasit un articol in care si medicii americani s-au aplecat asupra acestui subiect.
"Ceaiul verde, util în tratarea psoriazisului
25 AUGUST 2007
"O echipa de cercetatori americani a anuntat marti ca proprietatile ceaiului verde ar putea oferi un nou tratament persoanelor care sufera de afectiuni ale pielii asa cum este psoriazisul, sau chiar si impotriva excesului de matreata, informeaza Xinhua receptionata de Rompres.
In cazul unei boli de piele asa cum este psoriazisul, celulele epidermice se inmultesc mai mult decat ar trebui, provocand ingrosarea pielii. Celulele sistemului imunitar din organism sunt si ele activate, fapt care duce la inflamarea locurilor unde apar eruptiile de psoriazis.
In acest studiu publicat in ultimul numar al revistei Experimental Dermatology cercetatorii de la Colegiul Medical din Georgia au observat ca in cazul tratamentului cu ceai verde scade frecventa multiplicarii celulelor epidermice, regularizandu-se ciclul de viata al acestora.
Dr. Stephen Hsu, coordonatorul acestui studiu, a precizat ca folosirea ceaiului verde in cazurile de psoriazis este benefica si pentru faptul ca tratamentele conventionale, pe baza de expunere la raze ultraviolete si medicatie, pot provoca aparitia unei forme de cancer de piele dupa folosirea lor indelungata."
Va multumesc totusi ca ati avut amabilitatea sa vizitati site-urile mele
Cu stima
Gheorghe Giurgiu
Dr. O, cum bine imi spunea cineva mai in varsta, adevaratul specialist care se dedica profesiei este acolo unde se cere. Intr-adevar, cel care conduce SMURD este dedicat. Cei care raman cu el sunt si ei dedicati. Cei care doar trec pe acolo, ca sa invete ceva ca apoi sa plece la un loc caldut si banos la ei in oras sunt doar practicanti. Adica fac un serviciu pentru niste bani. Apropos, in state pe astia rezidenti ii trimit la zapezi vreo 3 ani? Si dupa aia? Isi cauta un loc mai "caldutz"? Ziceati ca ati vrea sa veniti la SMURD , era doar un vis frumos sau chiar ati vrea? Simtiti diferentele intre dedicatie si practica ?
Trebuie sa recunosc ca m-am cam saturat de comentariile astea in legatura cu propria-mi persoana. Nu mi-am facut un blog unde sa fiu luata in “discutia colectivului”. Imi pare rau ca trebuie sa fiu mai agresiva acum, dar vreau sa reamintesc tuturor ca este blogul meu personal, scriu in el ce vreau eu, nu permit nimanui sa ma judece sau sa ma jigneasca si am dreptul si placerea sa sterg tot ce nu imi convine.
Draga “anonim”, trebuie sa recunosc ca m-a tentat sa sterg comentariul tau, dar pina la urma m-am hotarit sa-ti raspund, in primul rind pentru ca nu sint lasa, in al doilea rind pentru ca nu mint si nu am ce sa ascund. Stii tu cite ceva despre rezidenti si ce e aia medicina, dar nu stii prea multe, iar ce stii, nu stii prea bine.
Intii trebuie sa-ti spun ca in State rezidentul nu este lasat de capul lui sa se descurce singur in garda, iar daca vrei sa faci un rezidentiat bun, il faci intr-un centru universitar (cu sau fara zapada, dupa cum iti place sau dupa cum ai norocul). Iar dupa ce ti-ai terminat toata pregatirea si ti-ai luat examenele necesare te poti duce sa profesezi in specializarea ta oriunde vrei atita, vreme cit iti permite buzunarul. Daca, din motive de viza sau pentru a-ti plati o parte din imprumuturile pentru scoala, alegi sa practici pentru o vreme intr-o zona rurala (asta poate fi in Alaska, sau in Florida, sau in California, sau oriunde e nevoie de tine), lumea de acolo te va aprecia cu atit mai mult. Insa asta nu are nimic in comun cu practicarea medicinii in Romania, chair si undeva in Bucuresti.
Cred ca am mai spus asta, sistemele din Romania si din State sint complet diferite, dar nu cred sub nici o forma ca la SMURD vin oameni sa se instruiasca ca apoi sa plece intr-un loc mai caldut. Daca tu, draga “anonim”, crezi asta, atunci nu ai nici cea mai vaga idee despre ce inseamna medicina de urgenta. Nu cred ca in medicina de urgenta poti sa gasesti un loc caldut, iar cine ajunge sa lucreze la SMURD nu cred ca vrea sa faca dupa aceea medicina de urgenta undeva (sa spunem in Vaslui) pentru ca acolo n-ar avea cu ce sa-si faca cu adevarat meseria. “Medicina de urgenta” si “loc caldut” reprezinta o contradictie in termeni. Dar asa ceva nu intelege decit un om care lucreaza in domeniu. Tocmai asta imi place cel mai mult la SMURD, acolo lucreaza oameni care sint facuti sa practice medicina de urgenta, ei nu sint doar niste trecatori spre vremuri sau tarimuri mai bune.
Cit despre mine, eu nu sint specialist in medicina de urgenta, nu mi se potriveste, de aceea nu practic in acest domeniu. America m-a facut insa sa-mi pastrez entuziasmul pe care il aveam inainte de a incepe facultatea, ceea ce nu pot spune despre mai nici unul dintre fostii mei colegi ramasi in tara. Poti spune ca am ales un “loc caldut”, dar nici asta nu se potriveste cu ce inseamna sa practici medicina in general si mai ales in State. Dar e adevarat ca am venit aici pentru ca am vrut sa traiesc mai bine si, slava Domnului, chiar traiesc mai bine. In plus imi practic meseria la nivel inalt si sint apreciata pentru ceea ce fac. Nu poti cere mai mult! Sau poate ca poti! Voi vedea.
Se pare ca au disparut ceva comentarii. E un blog cenzurat? Tocmai cand incepuse discutia sa se lege.
Dupa cum am mai spus, am dreptul si placerea sa scriu (dar si sa sterg) ce cred eu de cuvinta pe blogul meu personal. Ca sa fiu si mai clara, acesta nu este un forum de discutii.
Dr. O, nu va lasati intimidata de tot felul de ageamii care se perinda pe internet. Am urmarit cu stupoare postarile de aici si chiar ma gandeam cand o sa le dea jos cineva. Este foarte greu pentru cineva sa inteleaga munca pe care o faceti ca medicc si e foarte greu de apreciat. Mult succes in continuare si inca o data, nu va lsati intimidata.
Iar acuzatiile de genul "nu ati raspuns la intrebari", nu ma fac decit sa sterg cu si mai multa placere ce nu-mi convine. In fond eu stiu exact ce este un blog si nu sint datoare nimanui cu explicatii sau scuze.
Subscriu părerii Martei şi-mi permit să mai adaug ceva.
Acesta e un spaţiu în care cineva îşi exprimă nişte păreri personale. Unele pe care are tăria să le etaleze, dar cu gîndul că toate acestea vor fi privite de oameni de aceeaşi calitate cu posesorul blogului. Necazul e că pe net hălăduiesc şi indivizi care la adăpostul anonimatului şi a libertăţii oferite de această reţea informatică se simt îndreptăţiţi să-şi reverse frustrările şi pulsiunile însoţite de o agresivitate grobiană, maculînd cu înverşunare tot ce întîlnesc în cale.
Am văzut că aici pot exista cele mai variate tipuri de comentarii şi pot fi avansate cele mai felurite idei şi puse cele mai diverse întrebări. Totul e ca ele să fie civilizate şi să dea dovadă de bun-simţ. In fond, blogul lui Dr.O nu e o sală de tribunal în care nişte nefericiţi se simt în postura de procurori şi sînt gata să lanseze cele mai ciudate, mai nedemne şi nepotrivite acuze.
Chiar m-am întrebat de unde pînă unde îşi adjudecă asemenea oameni dreptul de a-i admonesta pe ceilalţi. Care-i mecanismul intim prin care se consideră dintr-o dată atît de olimpieni încît să se erijeze într-o instanţă morală aprioric superioară menită să lovească cu o mînie nejustificată de nimic în cei ce au alte păreri decît ei? Păreri care, la urma-urmei, nici măcar nu le sînt impuse în vreun fel. Ele doar există în acest jurnal de factură electronică. Nu-ţi plac sau nu eşti de acord cu gîndurile autorului articolelor, poţi trece liniştit la un altul care-ţi corespunde. Sînt doar milioane de bloguri în acest spaţiu virtual. Trebuie doar să alegi.
Aşa cum şi Dr.O are dreptul să-şi aleagă partenerii de discuţie. E vorba despre o cenzură pe care, fatalmente, o impune calitatea umană a celor deveniţi peste noapte inchizitori. Incompatibilitatea dintre aceştia şi "acuzatul" lor determină o cît se poate de firească despărţire a apelor.
Inchizitorii, fie ei şi sub gluga anonimatului, trebuie să înţeleagă că libertatea presupune, înainte de orice, asumarea conştientă a responsabilităţii.
Refugiatule, ti-am citit blogul si am ramas impresionata. Chiar ai publicat ceva, parca asa spui printre niste randuri?
As vrea sa iesim la o cafea sa-ti aud live parerile :) ...
Marta,
Poti sa-i scrii Refugiatului direct pe email. Il gasesti pe blogul lui. Sint convinsa ca i-ar face placere.
Trimiteți un comentariu